Cinci exemple de „făcut bine exagerat” in societate care ilustrează paradoxul menționat în articolul anterior
- Ajutorul umanitar în crizele externe
În cazul crizelor umanitare (de exemplu, după dezastre naturale sau conflicte armate), organizațiile internaționale sau guvernele pot trimite cantități mari de ajutoare alimentare și bunuri. Deși ajutoarele pot salva vieți pe termen scurt, în multe cazuri acestea ajung să dependențe de ajutor extern. În loc să se construiască infrastructuri locale și să se sprijine dezvoltarea sustenabilă, ajutorul imediat poate crea un cerc vicios de dependență, care împiedică reconstrucția pe termen lung. În acest sens, mai mult nu este întotdeauna mai bine.
- Ajutorul excesiv pentru persoane fără adăpost
Când o persoană fără adăpost primește ajutoare financiare sau alimente în mod continuu, fără a exista un plan clar pentru a-i oferi o soluție pe termen lung (cum ar fi un loc de muncă, consiliere psihologică sau un adăpost stabil), aceasta poate ajunge într-o stare de dependență. Deși ajutorul poate părea imediat eficient, efectul pe termen lung este că persoana poate deveni mai puțin motivată să-și construiască o viață independentă, mai degrabă decât să fie sprijinită să își găsească soluții proprii.
- Ajutoarele excesive în educație
În anumite țări sau comunități, guvernele sau organizațiile internaționale pot interveni cu donații de materiale educaționale, burse sau chiar construirea de școli. Deși aceste acțiuni sunt de obicei bine intenționate, dacă nu sunt însoțite de o înțelegere a nevoilor locale și de o integrare în sistemele educaționale existente, ajutoarele pot duce la o dependență de resurse externe. De exemplu, donațiile de cărți sau tehnologie de ultimă generație, fără instruirea adecvată a profesorilor, pot deveni inutile și pot crea un dezechilibru între ceea ce este oferit și ceea ce este necesar.
- Ajutorul de tip „găsește soluția rapidă” în carierele profesionale
În unele cazuri, persoanele care vor să ajute pe cineva să își dezvolte carierele le oferă soluții rapide, cum ar fi joburi temporare, invitații la evenimente de networking sau recomandări pentru locuri de muncă, fără a se asigura că aceleași persoane au abilitățile necesare pentru a performa pe termen lung. Deși intențiile sunt bune, această abordare poate crea o dependență de conexiunile externe sau de ajutoare, în loc să le ajute pe aceleași persoane să-și construiască abilități și o rețea proprie, necesare în carierele lor.
- Voluntariatul „altruist” care subminează autoritatea locală
În multe țări în dezvoltare, voluntarii din organizații internaționale sau locale pot veni cu intenția de a ajuta, construind școli, dispensare sau oferind asistență medicală. Totuși, uneori, aceste acțiuni pot submina autoritatea și competențele autorităților locale. În loc să sprijine și să ajute comunitățile să devină mai autonome, ajutoarele externe pot face ca autoritățile locale sau organizațiile non-profit să depindă prea mult de intervențiile externe, ceea ce poate duce la ineficiență și la o pierdere a controlului asupra propriilor proiecte de dezvoltare.
Aceste exemple arată cum, deși intențiile de a ajuta sunt nobile, „făcutul de bine” în mod exagerat sau fără un plan bine gândit poate avea efecte secundare nedorite, care pun sub semnul întrebării eficiența pe termen lung a ajutoarelor. Soluțiile sustenabile necesită o abordare echilibrată, bazată pe respectarea nevoilor și a contextului în care ajutorul este oferit.