Cinci exemple de „făcut bine exagerat” în relațiile de familie
Intențiile bune de a ajuta pot duce la efecte neintenționate, chiar și în cazul celor dragi:
- Protejarea excesivă a unui copil adult (părinți)
Mulți părinți, din dorința de a-și proteja copiii, continuă să le rezolve toate problemele, chiar și atunci când aceștia sunt deja adulți. De exemplu, un părinte care le plătește constant facturile, le găsește locuri de muncă sau le rezolvă conflictele sociale, poate ajunge să le submineze dezvoltarea autonomă. În loc ca aceștia să învețe să facă față provocărilor și să-și construiască independența, copilul devine din ce în ce mai dependent de părinți. Chiar și atunci când intenția este de a proteja sau de a oferi un confort suplimentar, acest comportament poate duce la stagnare și lipsă de responsabilitate.
- Supraprotecția unei mame față de un fiu sau fiică adultă
Uneori, o mamă poate fi prea implicată în viața copilului său adult, intervenind constant în alegerile acestuia: carieră, relații, decizii financiare sau chiar planuri de viață. Deși dorința mamei este să protejeze și să ajute, acest „ajutor” continuu poate împiedica copilul să-și asume responsabilitatea pentru propriile alegeri și să învețe din greșelile proprii. În timp, copilul ajunge să nu își dezvolte încrederea în propria judecată sau să simtă că nu poate face față fără sprijinul constant al mamei.
- Fratele mai mare care își protejează excesiv sora/sau fratele mai mic
Un frate mai mare, de obicei mai responsabil și cu mai multă experiență, poate dori să își protejeze fratele sau sora mai mică de orice dificultăți, din dorința de a-l ajuta. Acesta poate interveni prea mult în viața lor, luând decizii pentru ei, spunându-le ce să facă sau chiar rezolvându-le problemele înainte ca aceștia să încerce să le rezolve pe cont propriu. Chiar dacă intențiile sunt bune, acest comportament poate împiedica fratele mai mic să învețe să facă față propriilor dificultăți și să-și dezvolte abilități de rezolvare a problemelor.
- Tatăl care „salvează” mereu copiii din dificultăți financiare
Unii părinți, în special tații, din dorința de a-și ajuta copiii să evite greutățile financiare, pot ajunge să le plătească datorii sau să le acopere cheltuieli mari, chiar și atunci când aceștia ar trebui să învețe să gestioneze banii pe cont propriu. Deși dorința este de a-i sprijini, acest tip de ajutor continuu poate crea o dependență financiară și poate împiedica copilul să învețe despre responsabilitatea financiară și despre cum să facă față situațiilor dificile.
- Bunicii care își răsfață excesiv nepoții
Bunicii sunt adesea în postura de a oferi iubire necondiționată nepoților și de a le satisface toate dorințele, de la cadouri scumpe până la permisiuni de a face lucruri care poate că nu sunt cele mai bune pentru ei (de exemplu, să mănânce prea multe dulciuri sau să nu aibă reguli clare). Deși acest comportament este adesea perceput ca un „bine” și ca un mod de a arăta dragoste, în realitate, acesta poate duce la dezvoltarea unor obiceiuri nesănătoase, la lipsa respectului față de autoritate și reguli, și chiar la o relație dezechilibrată între bunici și părinți. Un astfel de „ajutor” poate submina, fără intenție, educația sau dezvoltarea sănătoasă a nepoților.
Aceste exemple din viața de familie arată cum, chiar și în relațiile cele mai apropiate, dorința de a „face bine” sau de a proteja poate duce, în mod paradoxal, la efecte negative pe termen lung. Ajutorul excesiv, fără a încuraja autonomia, responsabilitatea și învățarea din greșeli, poate crea o dinamică de dependență care dăunează dezvoltării persoanei ajutate. Este important ca fiecare membru al familiei să învețe să sprijine fără a înlocui procesul natural de învățare și creștere.