Cum să mă integrez într-un grup?

În special cei cu o personalitate introvertită sau timidă au nevoie de câteva instrumente în plus în arsenalul lor pentru a fi acceptați într-un grup, pentru a primi respect și, mai ales, pentru a nu fi izolați, excluși, sau supuși bullying-ului.

Câteva puncte de plecare fundamentale:

• Găsește-ți punctele forte și onorează-ți valoarea personală.
• Alege-ți câteva activități, domenii sau cunoștințe în care te simți în siguranță și confortabil. Poate fi și ceva modest, mic sau simplu. Să știi și te simți în siguranță și capabil in acea activitate. Acesta va fi teritoriul tău, unde nu te vei simți inferior celorlalți. Va fi aici că ceilalți vor avea uneori nevoie de ajutorul tău, și atunci te vei simți apreciat, dorit, căutat.
• Nu te teme să îți împărtășești cunoștințele cu ceilalți. Oferă ajutorul tău ori de câte ori poți. Mai devrema sau mai târziu, tot ce oferi se va întoarce mereu la tine, mai mult decât înainte.
• Nu pretinde să te conformizezi cu orice preț și să fii mereu la fel ca ceilalți. Chiar și o mică diferență este adesea atrăgătoare. Apreciază-ți unicitatea.

Hai să luăm acum câteva exemple reale.

„Andrei” imi impărtășește: „De copil, eram extrem de timid, stângaci și destul de nesigur. În sport, eram dezastru. Îmi era foarte greu să am prieteni, tindeam să stau deoparte și să mă izolez. Nu luam inițiativa. Nu am fost niciodată un lider sau o persoană extrovertită. Cu toate acestea, cu toate aceste limitări, am reușit întotdeauna să fiu destul de bine acceptat de colegii mei de școală, să am câțiva prieteni (nu mulți, dar nu am fost niciodată cu adevărat izolat), și adesea să mă simt destul de apreciat și, de multe ori, chiar un punct de referință.

De ce? Iată de ce: în ciuda marii mele nesiguranțe de bază, aveam un aspect, doar unul, de care mă agățam și care era, literalmente, „superputerea” mea, ceea ce dintr-un Clark Kent stângaci mă transforma în Superman: eram bun la școală. Învățam mult (și prin urmare, printre altele, aveam foarte puțin timp să mă simt singur…). Așa că, la școală, eram bun. Adesea cei foarte buni la școală sunt izolați. Eu nu, totuși. De ce? Ei bine: a reuși bine la școală îmi dădea încredere, era singura chestie care mă făcea să mă simt sigur pe mine. Acest lucru mă făcea să mă simt „în siguranță” să fac și mici lucruri în afara regulilor: câteva mici încălcări, câteva jocuri în pauze. Desenam cărțile. Făceam urechi la cărți. Rupeam câteva pagini. Acest lucru mă plasa într-o lumină simpatică pentru „bully”-ii clasei, pentru copiii mai activi care, totuși, de obicei, erau cei mai puțin buni. Așa că eram destul de prieten cu aceștia. Și poate dacă se întâmpla, le permiteam să copieze, îi ajutam puțin. Pe mine mă costa puțin sau deloc, iar în schimb îi simțeam de partea mea. Așa că, eram tocmai școlarul care avea ca prieteni „bully”-ii clasei. Acest lucru îmi dădea și mai multă putere. Îmi creasem propriul meu colț.”

În câteva cuvinte, strategia câștigătoare constă în a te baza pe un punct forte propriu, chiar și mic, care să îți ofere confort și siguranță. De acolo, va fi ușor să faci mici explorări în teritorii mai puțin cunoscute, având mereu posibilitatea de a te întoarce imediat în zona ta sigură și treptat să începi să te simți în largul tău și în teritoriile unde te simțeai nesigur.